Despre noi / istoric

În urma incendiului din 7 august 1995, petrecut la Bolnița Mănăstirii Văratec – care a fost construită în anul 1840, prin ctitoria Domniței Safta Brâncoveanu – cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei și a Consiliului Mănăstirii Văratec, s-a hotărât să se construiască o nouă clădire pentru îngrijirea călugărițelor în vârstă și bolnave, dar și a altor bătrâni civili, care nu au locuință și îngrijire necesară.

În ziua de 7 mai 1997, Părintele  Mitropolit împreună cu o delegație din partea Sfintei Mitropolii, Preacuvioasa Maică Stareță Onufria Nechifor și Preacuvioasa Maica Secretară Iosefina Giosanu, fiind prezent și Domnul Arhitect Grigore Filimon, care a executat proiectul acestui Cămin, au fixat locul și au pus piatra de temelie, dând și denumirea Căminului „Cuvioasa Nazaria”. Tot atunci a fost stabilit și protectorul Paraclisului  - Sfântul Ioan Evanghelistul.

Construcția așezământului

După construirea fundaţiilor, demisolului şi parterului de către Arhiepiscopia Iașilor prin Mănăstirea Văratic (care a pus la dispoziţia proiectului şi o suprafaţă de 10.000 mp – estimat la aproximativ 500.000 euro),  pentru a accesa mai uşor fonduri în vederea finalizării investiţiei, în anul 2000, Primăria Agapia a preluat în administrare proiectul Căminului de bătrâni (protocol nr. 779/4 oct. 2000).

Şi după acest demers, Biserica a continuat să se preocupe în mod direct şi consistent de acesta. Astfel, în perioada 1997-2019, suma investită  de parteneri (Arhiepiscopia Iașilor, Mănăstirea Văratic, Primăria Agapia, Consiliul Județean Neamț, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice și Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii) și sponsori (Fundația FAPAR din Elveția) la Centrul social a fost de peste 7 milioane lei (aproximativ 1,5 milioane euro). La  acestea s-a adăugat, din anul 2008, stăruința, implicarea și binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de contribuția, cu expertiză în domeniul serviciilor sociale, a Fundației „Solidaritate și Speranță”, în perioada 2016-2018, fapt care a dus la licențierea Primăriei Agapia pentru serviciul de Centru rezidențial pentru vârstnici, în luna octombrie a anului 2018, după 21 de ani de eforturi.

Activitatea a început la data de 1 noiembrie 2018, iar inaugurarea oficială în prezența Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a domnului Marius-Constantin Budăi, Ministrul Muncii și Justiției Sociale și a autorităților locale a avut loc în data de 14 decembrie 2018.

Cuvioasa Nazaria

Viaţa schimonahiei Nazaria a fost dintru început înconjurată de necazuri şi ispite. Era de loc din Braşov. Mai întâi a fost căsătorită şi a născut doi copii. Apoi, murindu-i soţul, a rămas din tinereţe văduvă. Nu după mulţi ani, cu voia lui Dumnezeu, i-au murit şi copiii. Rămânând singură şi dorind să slujească lui Hristos, a intrat în nevoinţa vieţii călugăreşti. Mai întâi a petrecut în Schitul Scânteia din Vrancea, unde a fost făcută rasoforă, cu numele de Natalia. Apoi s-a mutat la Schitul Bonţeşti. Aici primește marele şi îngerescul chip sub numele de Nazaria.

Dorind o nevoinţă duhovnicească mai înaltă, schimonahia Nazaria a venit în ţinutul Neamţ, la Schitul Pârâul Carpenului (Pipirig). A cunoscut pe marele duhovnic Iosif Pustnicul, care a strămutat obştea de aici la Schitul Durău, sub Muntele Ceahlău, unde a luat fiinţă o renumită sihăstrie de călugăriţe. La Durău s-a nevoit schimonahia Nazaria 14 ani în tăcere, în post, în rugăciune şi ascultare, devenind egumenă a acelei alese sihăstrii. Şi era atât de blândă, smerită şi înţeleaptă, încât o iubeau toate ca pe o adevărată mamă duhovnicească.

În anul 1788, după întemeierea Mănăstirii Văratec, Cuviosul Iosif Pustnicul a adus pe schimonahia Nazaria de la Durău şi a pus-o stareţă în Văratec. Astfel, smerita mireasă a lui Hristos, părăsind liniştea, s-a făcut începătoare unei obşti noi, devenind prima stareţă a Mănăstirii Văratec. Şi a condus cu multă înţelepciune duhovnicească soborul mănăstirii, din anul 1788, până în anul 1814. La această slujire a fost ajutată nu puţin de către Cuviosul Iosif, şi mai ales de către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, protectoarea mănăstirii.

După ce a format o frumoasă obşte de călugăriţe cu peste o sută de surori şi a rânduit toate bine, schimonahia Nazaria s-a mutat din viaţa aceasta la anul 1814, pentru a lua plata ostenelilor sale.