„Oricare mică bucurie a lor este și a mea” – interviu cu maica Haritina de la Centrul „Cuvioasa Nazaria” de la Văratec

Ce înseamnă pentru dumneavoastră calea monahală? Cum v-ați găsit chemarea spre mănăstire, spre Biserică?

Chemarea spre mănăstire am descoperit-o încă din copilărie, mergând la biserică alături de părinții mei, vizitând mănăstirile patriei noastre. Pentru mine, viața monahală înseamnă totul, aceasta fiind exprimată prin dragostea față de Dumnezeu și de semenii noștri.

Ce ne puteți spune despre ascultarea pe care dumneavoastră o aveți aici, la Căminul „Cuvioasa Nazaria”?

Despre munca mea la căminul de bătrâni vă pot spune că am minunata posibilitate de-a îi ajuta pe cei aflați în suferință, atât prin masajul de relaxare sau terapeutic pe care îl efectuez, prin exercițiile de recuperare după anumite afecțiuni, cât și prin comunicarea cu bunicii, ascultându-le poveștile de viață și încurajându-i pentru a-și trăi bătrânețile în demnitate, alături de Hristos și de Biserică. 

Câți bunici ați avut în grijă până acum? Ce experiențe frumoase aveți cu aceștia?

Nu vă pot spune exact câte persoane au avut nevoie de asistență kinetoterapeutic dar, oricine a avut nevoie, a coborât la cabinet pentru a se bucura de tratament și cu siguranță vă pot spune că am interacționat cu toți bătrâni din Centrul „Cuvioasa Nazaria”.

Pe bătrânii de la cămin îi văd ca pe bunicii mei de care, din păcate, nu mă mai pot bucura, aceștia trecând la cele veșnice. Experiențele frumoase alături de ei sunt multe și oricare mică bucurie a lor este și a mea. Este minunat să îi vezi bucurându-se de lucrurile mărunte, cum ar fi o bomboană, o floare sau un ciripit de păsărele.

Ce v-a impresionat foarte mult la un bătrân?

Fiecare vârstnic are propria poveste de viață, cu bune și rele, însă impresionantă este voința unor persoane cu diverse afecțiuni de-a se recupera și eforturile depuse în sala de kinetoterapie pentru sănătate.

Știm că Mântuitorul Hristos ne-a poruncit să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Cum am putea noi, cei din lume, să îl iubim pe aproapele nostru? Ce sfaturi ne puteți oferi?

Într-adevăr, Mântuitorul ne poruncește să ne iubim aproapele. Putem să-l iubim chiar și prin gesturi mărunte. Uneori este de ajuns a spune cuiva un cuvânt bun. Totuși, noi fiind oameni de rând, ne este greu să îndeplinim această poruncă, mai ales dacă un semen de-al nostru ne-a nedreptățit cumva. În aceste situații, dacă nu reușim să ne iubim aproapele, măcar să încercăm să nu îl urâm. Să nu uităm că Mântuitorul Hristos S-a răstignit pe Cruce din iubire de oameni. Ar trebui să ne gândim mai des la acest lucru și cred că astfel, cu ajutorul Domnului, vom reuși să ne iubim unii pe alții.

L-ați găsit pe Hristos printre bătrâni? Cum se raportează?

Da, L-am găsit pe Hristos printre vârstnicii noștri. El este aici în fiecare cameră în care bătrânii se roagă și, bineînțeles, în paraclisul căminului, unde bunicii participă după putință la sfintele slujbe și se împărtășesc periodic cu Sfintele Taine.

Ce sfaturi ne puteți da? Cum ar trebui să avem noi grijă de bunicii noștri?

De vârstnicii noștri ar trebui să ne îngrijim cu aceeași dragoste cu care ne-au îngrijit și ei pe noi în copilăria noastră. Să ne gândim că poate, cândva, vom ajunge și noi la o vârstă la care vom avea nevoie de ajutorul celor tineri.

Familiile vârstnicilor care vor să beneficieze de serviciile Centrului rezidențial „Cuvioasa Nazaria” de la Mănăstirea Vărătec pot lua legătura cu reprezentanții unității sociale la numărul de telefon 0742.268.410. Cei care doresc să susțină activitatea centrului social și să contribuie la îngrijirea unui bătrân, o pot face prin intermediul donațiilor online, pe site-ul www.caminulcuvioasanazaria.ro, secțiunea Donează – Donează o sumă pentru îngrijirea unui bătrân.

Autor: Flavius Popa

Articol preluat de pe doxologia.ro